Page 10 - Alalverna

Vladimir RAICOVICI • DOAMNAURA
Recenzie

Poezia lui Vladimir Raicovici (Vladimir Rajković)
din volumul Doamnaura, traducere în limba
română de Eugenia Bălteanu, ne readuce în fața
discursului poetic care se atestă prin acuratețea
unei lirici ce își confirmă valorile tocmai prin
autenticitatea amprentei poetice. Lipsit de
artificialitate, fără un surplus de cuvinte:
omniprezent/din inima asta/ce ai vărsat-o/ca
femeie/m-a ridicat/peste acoperișurile/verzi/ale
metropolei/cu vederea/spre fericire/niciodată
mai dulce/niciodată mai mare//, doar pura
trăire creează imagini poetice – delicat, aidoma
aerului rarefiat – astfel poetul își împletește firul
comunicării; poezia este o platformă, un strigăt, o
șoaptă, un vis trezit la realitate, un bun prilej pentru
a transmite starea spititului în care titlul poeziei
nu e decât primul accent al unei contemplări sau
al unei sentințe trăite intens, profund – precum
cuvintele rostite în hăul enigmatic.

Trăirile pe care poetul le materializează prin vers,
într-un dialog imaginar, aduc lumina născătoare
de lumină ca să ajungă dincolo de prăpastia iscată
între cuvinte și necuvinte, între a fi și a nu fi, între
metafizicul determinat de lumea concretă.

Poetul ne îndeamnă la o experiență inedită în
lumea miraculoasă a acelor procese ale cunoașterii,
trăiri, uneori insignifiante în aparență, alteori
definitorii pentru ființa umană, și care, în niciun

8